July 12, 2012

Moneasa Maraton 2012

De multe ori mi-am promis ca nu o sa particip la un maraton care este la prima editie. Pur si simplu pentru ca maratoanele aflate la prima organizare au prea multe gafe. 
De data asta m-am lasat convins de un prieten, zicea ca peisajul in sine merita parcurs apoi vedem cum o sa fie cu organizarea. Ne-am inscris online, plata s-a facut pe loc, 20 de ron, decent si justificat pana la urma.
 Ajuns in dimineata concursului mi-am dat seama ca a meritat sa facem deplasarea chiar pentru statiunea Moneasa, la anul probabil vin cu o zi inainte. Ridicarea numerelor a decurs destul de ok, cam lent dar ok. Numerele au fost cu chip-uri, deci un plus pentru organizare, pachetul mai continea si un tricou, inca un plus, o doza de Isostar expirat, un minus. Startul s-a dat punctual, organizat, inca un plus, traseul de nota 10 plus, puncte de alimentare cum trebuie iara plus, derularea premierei un minus. Daca facem scorul, iese un concurs reusit, mai ales ca am ajuns din nou pe podium.
Iata cum a fost concursul: Start dupa cei de la traseul lung. Am stat 10 minute in umbra - foarte buna idea organizatorilor-dupa care am pornit. Nu stiam ce traseu ma asteapta, am vazut ca cei de la Tibiscus trag, am tras si eu. Nu am fortat foarte mult ca vroiam sa mai pastrezi si pentru sfarsit. Asa am ajuns la o diferenta de vreo 50 de metri de fratii Kovacs si inca unul de la Tibiscus. 11 km de urcare cu pulsul aproape de 180, Trebuia sa ma mai calmez din cand in cand dar, am reusit sa ma apropii de fruntasi. La capatul urcarii pe drumul forestier aveam deja un avantaj bunicel cu grupul evadatilor. Dupa primul punct de alimentare am reusit sa iau o banana in fuga, si sa incep urcarea cea mai abrupta, aici un sfert am reusit sa urc pe bicicleta. Dupa care mai venea inca o urcare pe care am reusit sa fac 85% pe bike, si aici am reusit sa depasesc concurentul de la Tibiscus, si sa incep urmarirea fratilor Kovacs. Incet, incet am reusit sa recuperez, la un moment dat chiar am trecut la conducere, ei ratacindu-se, dar s-au prins rapid si dupa 15 secunde am auzit deja ca au ajuns. Asa am ajuns impreuna la cea mai smechera coborare la un maraton pe care am facut anul asta la un concurs, lunga si grea. Aici rulam impreuna cu baietii, incercam sa scap de ei sa incep sprintul de pe drumul forestier cat mai rapid. Am fortat, foarte mult, chiar mi-am uitat furca blocata, m-a scuturat in ultimul hal. La sfarsit m-au ajuns baietii si au trecut pe langa mine, eu trebuia sa ma opresc sa-mi pun lantul cazut. Asa ca nu i-am mai ajuns. Am primit 1'50" de la baieti si am ajuns pe locul trei. A fost o cursa pe cinste. La premiere iara am patit cu incurcatura, de data asta mi s-a incurcat medalia si numele pe diploma.
Per total a meritat efortul, banii si drumul, la anul revin sigur.
Multumesc partenerilor Freestylesport, X-factor, Nutrend, Createch, Dotface pentru suport,   Mr A. pentru ajutorul logistic.

No comments:

Post a Comment