Nr. 1

Pe 9 septembrie am acceptat invitatia prietenilor mei din Arad sa particip la primul concurs  de MTB din zona lor, la Siria, satul lui Ioan Slavici (mai afli din astea daca participi in locatii exotice ca si asta). Absolut nimic nu stiam de organizatori, absolut nimic de traseu doar ca aici vin aradenii sa se antreneze. Deplasarea am facut-o intr-un grup de 6 oameni cu 2 masini dar la fata locului am constatat ca mai sunt atat din oras cat si din Bihor. Am avut foarte mari emotii pentru ca mi-am promis sa nu particip la concursuri la prima editie, dar ce mai conteaza inca unul, nu? Si la Maraton Moneasa am ajuns pe podium:D.  

Ajunsi la Siria in dimineata concursului, am avut timp destul ca sa ne inscriem si sa pregatim bicicletele. Sedinta tehnica am ratat-o.... doar vroiam sa vedem si toaletele:D. Am ajuns sa fac o mica incalzire improvizata, si m-am aliniat la start unde mi-am revazut prietenii de la DHS Tibiscus, membrii din Arad dar nu numai, au fost si din Timisoara fete cunoscute. Cei de la tura lunga au pornit la 10 fix, noi doar la 10:15. Am stat la linia un sfert de ora, din fericire in prima linie, asa ca au iesit cateva poze foarte haioase cu mine in timp ce ma concentram la concurs. Tot m-am gandit sa trag sau nu la prima urcare ca doar n-am facut incalzire ca lumea. M-am decis, stau dupa fratii Kovacs si ma tin dupa ei indiferent ce fac. Mi-am inchis furca, si am asteptat semnalul de start.

 In primi 2-3 kilometrii am mai avut 2 rideri intre mine si ei dar mi-am intrat rapid in ritmul meu. M-am si mirat ca ma deplasez cu cadenta atat de buna. Dupa urcarea asta au venit cateva coborari si urcari scurte in padure, care mi-au placut enorm iar din cand in cand mai intram si pe ceva single trail-uri. 

Cand a inceput cea mai lunga coborare a concursului era o curba cam de 120 de grade si daca nu erai atent puteai s-o iei tot inainte in directia gresita, cum au patit multi. La sfarsit am aflat ca si Zsolti Kovacs a luat-o inainte, imi pare rau pentru el. Sorry man! Inapoi in concurs. Dupa curba asta dubioasa am mers pe single trail, bike-ul s-a comportat minunat, ghidon lat si frane bune. La un moment dat am constatat ca rulez singur. Nu vroiam sa rulez asa in liniste ca niciodata nu se stie cine apare in spate. Constant m-am hidratat, am pus si un Carbosnak in apa isotonica de la NUTREND, asa ca eram asigurat cu hidratarea. Nu stiu cate puncte de alimentare au fost dar cred ca vreo trei la distanta scurta, asta da....no si la al doilea l-am zarit pe Gergo Kovacs. Cand am vazut ca se opreste la punctul de alimentare mi-am verificat flaconul sa vad cat ma mai tine apa, si constatand ca mai am jumate din lichid am decis sa nu ma opresc si sa maresc viteza ca doar urma sectiunea de asfalt de 13 km, cam mult zic eu dar no, nu poti fi cu toate. M-am tot uitat in spate si am constatat ca Gergo se apropie, inainte de ultimul sat prin care am trecut m-a si ajuns. L-am intrebat de Zsolt, si mi-a spus ca e cu mult in fata ca l-a pierdut in padure la coborare. Inca nu stia nici el ca s-a ratacit fratele lui. 

I-am propus sa facem trenuletul si sa incercam sa-l prindem pe Zsolt. A fost de acord si am inceput sa tragem de pedale. La o schimbare de trena si vorbe, eu dupa ce am baut mi-am scapat flaconul. Lui Gergo i-am zis sa continue. N-am vrut sa renunt la flacon ca doar aveam isotonic si gel in el. M-am intors, l-am ridicat, si am inceput sa trag ca sa-l prind din urma pe Gergo. Nu stiu daca m-a asteptat sau nu, l-am ajuns. Am continuat trenuletul, si mai tot schimbam trena. Aici am simtit ca mai am rezerve si la ultima urcare as putea sa trag ca sa-l prind pe Zsolt. S-a terminat asfaltul si am mai rulat cu Gergo vreo 500 m dupa care am decis sa fortez si sa maresc cadenta, dupa care m-am distantat la vreo 100-150 de m. Inainte sa reintram in padure am avut parte de cateva urcari unde abia am atins 60 de rotatii la pedale dar am tras de mine ca sa ma apropii de Zsolt. 

La o incrucisare a stat un baiat care ne directiona, si despre care initial am crezut ca e Zsolt, doar l-am zarit din departare. Aici am primit informatia cea mai motivanta de la copil, "Esti primul care trece!" Nici nu stiu ce am simtit in momentul respectiv, doar ca sa nu se intample nimic. Mai urma o urcare si in padure, pe care am reusit s-o fac pe bike, dupa care coboram si ajungeam la prima urcare de pe traseu, doar ca acum am coborat-o. Nici dupa 10 metri "tsssss....", oare am auzit bine, pana, snake, ce naiba? Ca sa aflu dupa cativa metri dupa sunetul jantei care se loveste de piatra, ca da, un "snake". M-a tinut o fractiune de secunda si am decis, vreau sa castig cu orice pret. Nu stiam la ce diferenta este Gergo dupa mine. Am rulat primi metri mai incet ca sa vad daca cade anvelopa, dar din fericire am jante problamitce si e foarte greu sa pui si sa scoti anvelopele de pe ea. Asa ca, dai!Blana. Pe stanci, pietre, incercam sa rulezi chiar si pe iarba. Rulam cu 30 la ora. Mama, doar daca ma gandesc, ca imi intorceam capul sa vad urmaritorul meu. Din fericire n-a aparut, si asa am ajuns primul, prima oara din viata mea pe podium cu un avans de 28 de secunde inaintea lui Gergo Kovacs. Felicitari omule, a fost un concurs pe cinste. Pe trei a venit Sergio de la Maros Sport. ma bucura enorm rezultatul ca am iesit pe 1 si pe general.

Organizarea a fost buna, pentru un concurs la prima editie, a contribuit si Levi cu ehipa lui de la Clujul Pedaleaza. Felicitari Racing Bike Pro Arad. Treaba buna, la anul banda trasa, semne de interzis mai multe unde n-ai voie. Premierea a fost pe cinste, cam tarziu dar foarte cu efect. Am sa revin la anul ca are mare potential concursul asta.

Multumesc partenerilor Freestylesport, NUTREND, X-factor.ro, Arctica Sports Eyewear, Createch, Dotface, Mr. A pentru logistica, si celor care au facut sa fie acest eveniment unul special pentru mine.
P.S.: Si iata asa am ajuns in finish, pe janta cu anvelopa si camera sparta, coborand ultimii kilometri pe drumul plin cu pietre mari